Dezbaterea organizată de către Societatea Amicii Regelui Mihai (Tiberiu Dekany), Alianţa Civică (Emil Vancu) şi Mişcarea Arădeană (Claudiu Cristea), având ca temă verdictul Curţii Constituţionale privind CNSAS s-a bucurat de un succes pe care nu îl scontau, probabil, nici cei trei semnatari ai declaraţiei.
Sala festivă a Palatului Administrativ a fost arhiplină, răspunzând „prezent” reprezentanţi ai multor societăţi şi asociaţii, profesori, istorici dar şi simpli cetăţeni.
S-au înscris la cuvânt vorbitori din partea Societăţii Amicii Regelui Mihai, Mişcarea Arădeană, Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creştini, Uniunea Scriitorilor, revoluţionari etc.
„Lecţie şi mărturie”
Scopul declarat al întrunirii, recunoscut de către Tiberiu Dekany, a fost de a sensibiliza instituţiile statului cu privire la urmările pe care le-ar avea desfiinţarea CNSAS şi, totodată, de a se constitui într-o „lecţie şi mărturie imperios necesară în procesul de construire a unei societăţi cu adevărat democratice, a socităţii arădene, inclusiv”.
Aceasta, chiar dacă „ştiu că nu vom face noi dreptate şi nici nu vom schimba legea, dar este important să ne facem auziţi” (Gheorghe Schwartz) pentru că... „Se pare că încă nu s-a terminat cu securitatea şi cu comunismul, se pare că ar trebui să facem încă o revoluţie” (Vasile Ciobăncan).
Opinia unanimă a celor prezenţi a fost că procesul de deconspirare a securităţii trebuie să continue, pentru că„nu se poate ca victimele să trăiască în devălmăşie cu torţionarii” (Bujor Buda) şi pentru că „nu este vorba că vrem să să ştim, ci trebuie să ştim, trebuie ca tinerii să ştie ce a fost, pentru a nu ne mai întoarce niciodată acolo” (Hugo Hauptmann).
Sigur, au fost şi „mici” diferenţe de finalitate a procesului de cunoaştere, în sensul că unii susţin „liniştirea prin cunoaştere care duce la iertare” (Claudiu Cristea), în timp ce alţii cred că ar trebui „să le facă un gulag în Insula Mare a Brăilei, Bată-i Dumnezeu să-i bată !” (Ilie Lupan).
„Ţinte false, pioni, instrumente ale celor care orchestrează”
Ideea că„ne aflăm în faţa unei ţinte false atunci când ne referim strict la decizia Curţii Constituţionale” a câştigat repede teren, participanţii acceptând să mediteze asupra ideii că, de fapt „este o izbucnire a sistemului, pe care nu reuşim să-l definim” (Alin Gherga) dar şi asupra îndemnului „să ne ferim să tragem în cei care aproape că sunt doar nişte pioni, căpitanii şi ceilalţi care orchestrează stând în umbră” (Dorel Popa).
Una peste alta, a fost unanimitate: CNSAS trebuie să funcţioneze mai departe. Şi o constatare, a lui Claudiu Cristea: „După mult timp reuşim să ne adunăm în jurul unei idei”, ceea ce este îmbucurător. Sau te pomeneşti că apropierea alegerilor o fi având şi ea un rol, că, printre vorbitori, densitatea de viitori candidaţi pe metrul patrat a fost considerabilă...
