Prostia și prețul libertății

  Acasă » Jurnale » Blog claudiu.cristea » Prostia și prețul libertății  
 

Prostia și prețul libertății

Prostia și prețul libertății

Un gând exprimat într-un comentariu pe Facebook la un post al lui Dacian Țolea despre tiranie.

În lumea de astăzi există mulți cetățeni cu educație și condiție socială cel puțin middle class care au impresia că libertatea și pacea vin pur și simplu de la sine. Ar fi suficient „să nu se mai intervină” sau „să fie lăsați în pace” și (voilà!) ar fi pace și armonie peste tot. În prostia lor (căci vorbim de prostie calificată), supărați pe faptul că lumea civilizată ia din când în când măsuri împotriva tiranilor și a criminalilor în masă, ajung de partea răului. În pofida formației lor tolerante, liberale până la exagerare, ei ajung să susțină, paradoxal, chiar tirania, terorismul și grupările extremiste. Așa e cazul cu Hamas dar și cu intervenția rusă din Ucraina.

Ei se bucură în lumea de astăzi de dreptul de a critica occidentul, de a ataca Biserica sau de lăuda comunismul și terorismul. Ei pot face astăzi ceea ce nici nu nu-și puteau imagina în urmă cu 50 de ani: pot lupta împotriva Americii, a capitalismului, pentru căsătoria cuplurilor gay, împotriva corporațiilor. Pot lucra „fericiți” și în siguranță la demolarea lumii de astăzi. Dar în prostia lor calificată (prostia oamenilor cu educație este cea mai groasă formă de prostie) nici măcar nu realizează că acest drept al lor este apărat de US Navy, că soldații americani, occidentali sau proprii cetățeni își dau viața pentru ca ei să poată fi liberali. Liberalismul lor are un preț care se măsoară în vieți, resurse și miliarde de dolari. It's cool to be a liberal!

Mai este o categorie de băieți „informați” care nu sunt proști, sunt doar șireți și cinici. Aceștia spun „nu e treaba noastră, de ce să ne băgăm noi”. Nu zău? Sunt aceeași oameni „educați” care trec pe lângă tine nepăsători pe stradă în timp ce ai un infarct și te prăbușești la pământ (doar nu e treaba lor). Când un răufăcător terorizează un cartier întreg, intră prin casele oamenilor, o violează pe femeia din vecini, oare nu trebuie să intri în curtea lui, să-l iei de guler, energic, și să-l dai pe mâna legii, a poliției? Acești „educați” ne propun să jucăm în continuare rolul de popor de mâna a 7-a — pe care nu-l interesează nimic dar de a cărui soartă, în același timp, nu interesează pe nimeni. Am ales să ne alăturăm clubului select al celor care le pasă de ceea ce se întâmplă în vecini și în lume și cred că asta e menirea popoarelor luminate.

Si vis pacem, para bellum (Vrei pace, pregătește-te de război) — spuneau romanii. Acest dicton latin nu trădează o anumită înclinație către război, ci tocmai acest adevăr incontestabil: Nici pacea, nici libertatea nu vin de la sine, pentru ele trebuie să lupți încontinuu — în fiecare zi, ceas de ceas. Doar în libertate ai și libertatea de a lua o pauză. Totalitarismul și tirania nu-și permit acest lux. Ele sunt consecvente. Au o dăruire infinită în a-și atinge scopurile.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

   
   
 
 
  ©2007-2017, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!