Principi și Principii

  Acasă » Jurnale » Blog claudiu.cristea » Principi și Principii  
 

Principi și Principii

Principi și Principii

Nu cred în sloganul «Monarhia Salvează România». România se va „salva″ atunci când, asemeni momentului 1848, va exista o elită politică suficient de responsabilă care să ofere și să urmărească cu consecvență un proiect de țară. Desigur mai e necesară o societate civilă puternică, o cetățenie activă și multe, multe altele.

Totuși, asemeni celor care promovează acest slogan, nu pot să nu remarc, astăzi 10 Mai, că anii monarhiei constituționale au fost și cei mai buni ani ai noștri. Atunci România a fost subiectul unui proces real de modernizare și de integrare în lumea occidentală. Chiar și derapajul din timpul lui Carol al II-lea a fost mai puțin nociv decât cel din mandatele președinților Iliescu și Băsescu.

Este foarte clar acum, la aproape 24 de ani de la căderea comunismului, că democrația nu e pe drumul cel bun. Democrația noastră parlamentară rămâne o maioresciană formă fără fond. Românii îl caută cu aviditate pe Vodă — personajul providențial care ne salvează. În anii '90 Iliescu, în anii 2000 Băsescu. Tătucul. Nimeni nu este frământat de precaritatea instituțiilor, de ne-domnia legii, de lipsa principiilor. Când apune era vreunui președinte providențial românii îl caută pe urmărorul principe. Nimic despre principii.

Dar în monarhie, prin definiție, e vorba de regi, de monarhi, de principi. Sistemul ereditar provoacă temeri tocmai prin lipsa votului. Avem deja precedentul lui Carol al II-lea. Dar republica? Cum stăm cu „principii″ aleși? Doi din trei președinți aleși, Iliescu și Băsescu, au fost personaje care au lovit în statul de drept. Nu e locul aici să explic ce au făcut. Rolul lor a fost nefast așa cum a fost și cel al lui Carol al II-lea. Votul democratic poate aduce monștri pe scenă la fel cum o poate face și sistemul ereditar.

Dacă parlamentul e rău nu înseamnă că trebuie slăbit, golit de atribuții sau satanizat așa cum a procedat, în mod populist, Băsescu. „Dictatura parlamentară″ (ce termen stupid!), chiar dacă ar exista, ar fi de preferat dictaturii Principelui. Avem nevoie de un sistem care să relanseze democrația parlamentară. Sigur, refacerea încrederii în parlament, partide, democrație e calea cea grea — dar există oare altă cale decât calea grea?

E nevoie de regândirea sistemului politic, de refacerea internă a partidelor și a societății civile. Avem nevoie de un executiv puternic care să răspundă doar legislativului, nu să fie subordonat sau aflat sub presiunea „principelui providențial″. Aceste deziderate se regăsesc doar la republica parlamentară sau la monarhia constituțională. Doar în aceste sisteme principele este un blazon, un simbol al suveranității naționale și nu un ieftin actor politic pus în slujba partidului și a clientelei sale. Politica trebuie să meargă în Parlament, nu pe stema țării.

Și mai trebuie ceva: Principiile trebuie să devină mai importante decât Principele.

Uitându-mă în urmă nu pot să nu observ că aproape toți președinții noștri (Ceaușescu, Iliescu, Băsescu) au domnit ca niște principi, cu un apetit neostoit pentru putere, în timp ce monarhii constituționali (cu amintita excepție) au fost fervenți susținători ai principiilor.

Monarhia constituțională stă, cu argumentele trecutului și prezentului, ca o opțiune de modernizare a țării. Nu putem vorbi de o nouă Constituție fără a se lua în calcul o asemenea opțiune.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

   
   
 
 
  ©2007-2019, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!