Personal

  Acasă » Personal  
 

Personal

Warning: Creating default object from empty value in taxonomy_term_page() (line 33 of /home/cc/d6/html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc).

Păuliș 1944-1974-2014

Vedere principală. Planșă de prezentare.
Vedere principală. Planșă de prezentare.

S-au împlinit în aceste zile 70 de ani de la eroicele lupte de la Păuliș și tot în această perioadă 40 de ani de la inaugurarea Monumentului Eroilor de la Păuliș.

Monumentul a fost proiectat de tatăl meu, arhitectul Miloș Cristea, într-un colectiv din care au mai făcut parte sculptorii Emil Vitroel și Ionel Munteanu. Structura de rezistență a fost proiectată de inginerul Gavril Teodor.

Lucrarea a fost selecționată în urma unui concurs național iar ulterior a fost distinsă cu Premiul Uniunii Arhitecților din România. Era cel de-al 4-lea premiu al UAR pe care Miloș Cristea îl câștiga (după părerea unor arhitecți e un record, nu am avut cum să verific dacă e așa).

Monumentul de la Păuliș, alături de Biserica Romano-Catolică de la Orșova — proiectată de arhitectul timișorean Hans Fackelmann, au fost adevărate premiere în acea vreme prin utilizarea betonului aparent.

Un fapt mai puțin cunoscut și inedit pentru anii '70 este acela că paternitatea monumentului a fost subiectul primului proces de drepturi de autor din România — tatăl meu câștigând în cele din urmă această cauză.

Ar mai fi de adăugat că a existat și o altă variantă înainte de aceea care a fost pusă în operă. Acea variantă inițială arăta destul de diferit și o puteți vedea într-o poză altăturată. mai departe»

Portugalia

Portugalia

Tradiționalele chaminé Algarvia despre care toată lumea știe că sunt moștenire arabă. În realitate nu se cunoaște proveniența lor — este una din frumoasele povești cu final necunoscut ale Portugaliei. Un articol interesant despre coșurile de fum din Algarve aici.

Mă așteptam să găsesc un tărâm împins în față, peste putințele lui, de europenii avansați din nord. Credeam că voi întâlni un fel de Grecie, cu urme stridente de fard occidental mânjite peste rănile și cearcănele Sudului. O altă cenușăreasă a Uniunii.

În loc de toate astea, am găsit o țară optimistă, bine rânduită, unde toate sunt la locul lor. Cu străzi curate și modenizate, cu câmpii și dealuri, deși pârjolite de soarele sudului, cultivate, în ordine, semn că se practică o agricultură eficientă și sistematică. Peste tot dovada unei civilizații occidentale foarte bine suprapusă peste peisajul tradițional. mai departe»

Liturghia ateului militant

Mormântul lui Charles Darwin se află în catedrala Westminster Abbey
Mormântul lui Charles Darwin se află în catedrala Westminster Abbey

Activiștilor ateismului nu le ajunge trăirea propriei filosofii prin care ei explică lumea. Ei simt încontinuu nevoia de a-i înțepa, de a-i ironiza, de a-i persifla pe cei credincioși. Platitudini, mari sau mici răutăți, întrebări retorice și ironice — toate formulate pe un ton superior, sub acoperirea „adevărului obiectiv-științific″ — sunt strecurate, distribuite agresiv pe rețelele de socializare sau cu orice ocazie posibilă.

Lecturile din Originea Speciilor a lui Darwin nu ajung. Înțelegerea fizicii cuantice sau a biologiei nucleare nu ostoiește. Ca și în cazul credincioșilor, ei simt nevoia de a-și trăi și practica filosofia. Se cere un discurs al converitirii, o mistică a inițierii. Se simte nevoia unei liturghii. „Ateii și Raționaliștii″ își consumă crezul punându-i pe credincioși — mulți dintre ei apropiați, prieteni sau rude — în situația jenantă de a asista la maimuțărela și miștocăreala adevărurilor și simbolurilor sfinte acestora.

Oare nu se poate fără asta? De ce nu-și pot trăi evangheliștii ateismului adevărurile fundamentale fără a se raporta la „ceilalți″? Nu se poate împlini ateismul pur și simplu prin sine, fără a face mereu referire la credință? Teoria evoluționistă nu stă ea însăși în picioare fără a aminti mereu cât de naivi, fraieriți, ignoranți și — mai ales — îndobitociți sunt cei care cred? mai departe»

Am participat la Crosul Aradului

Foto: Vasile Zărăndan

Împreună cu familia (Ligia, Vladimir și Adela) am participat la Crosul Aradului, la cursa populară, alături de sute de arădeni cu vârste cuprinse între 2 și 78 de ani. A fost greu dar am reușit să trec linia de sosire după cei 6 kilometrii :-)

Poate că dacă vreunul din colegii mei consilieri locali ar fi participat ar fi fost mai atenți la necesitatea pistelor pentru biciclete, spațiilor verzi, zonelor sportive și de agrement.

Miloş Cristea, arhitectul care vrut să transforme Aradul dupa model vienez

Miloş Cristea title=Ani de zile a studiat si a proiectat. Este cunoscut drept unul dintre cei mai importanti arhitecti din vestul Romaniei. Milos Cristea a venit cu idei noi intr-o perioada in care multi colegi de-ai sai desenau la comanda blocuri muncitoresti stil "cutie de chibrituri". Arhitectul Milos Cristea si-a iubit mult meseria si a dorit un institut adevarat de proiectari la Arad. Cu mana sa a scris procesul verbal incheiat in 1957 intre Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orasului Arad si Institutul Regional de proiectari din Timisoara. Documentul merge in detaliu, de la schema de personal pana la detalii despre dotarea birourilor si chiar posibilitatile de cazare pentru arhitectii si proiectantii care urmau sa vina in Arad pentru a lucra in institut. O perioada, a fost chiar directorul institutiei. mai departe»

„Generaţiile pe care le-am format la PNŢCD le găsiţi acum în toate partidele”

Claudiu Cristea îşi aminteşte cum întreaga lui copilărie şi tinereţe a fost alături de tatăl său, cunoscutul arhitect Miloş Cristea. „Mi-aduc aminte de serile când tata lucra acasă şi la noi în casă venea multă lume: artişti plastici, arhitecţi. Erau mereu discuţii legate de Arad. La noi în acasă era ca un atelier de proiectare”, povesteşte Claudiu Cristea.

În acest context, întreaga familie, ca şi cercurile de prieteni apropiaţi credeau că şi Claudiu se va îndrepta spre arhitectură. Însă, în anii de liceu s-a hotărât să urmeze o carieră tehnică. „M-au fascinat lucrurile exacte”, îşi aminteşte Claudiu Cristea. Practic, a avut câţiva dascăli de care-şi aminteşte cu plăcere: la Moise Nicoară profesorii Guiaş şi Cornea şi, ulterior, în facultate, profesorul Halic l-au făcut să iubească matematica. A terminat mecanica, dar nu a profesat niciodată în domeniul acesta. „Acesta a fost cursul vieţii”, glumeşte acum Claudiu Cristea. A lucrat la Institutul de proiectări, unde a proiectat instalaţii termice, apoi a devenit inginer de sistem şi a avut un rol important în informatizarea Institutului arădean. mai departe»

   
   
 
 
  ©2007-2017, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!