Claudiu Cristea îşi aminteşte cum întreaga lui copilărie şi tinereţe a fost alături de tatăl său, cunoscutul arhitect Miloş Cristea. „Mi-aduc aminte de serile când tata lucra acasă şi la noi în casă venea multă lume: artişti plastici, arhitecţi. Erau mereu discuţii legate de Arad. La noi în acasă era ca un atelier de proiectare”, povesteşte Claudiu Cristea.
În acest context, întreaga familie, ca şi cercurile de prieteni apropiaţi credeau că şi Claudiu se va îndrepta spre arhitectură. Însă, în anii de liceu s-a hotărât să urmeze o carieră tehnică. „M-au fascinat lucrurile exacte”, îşi aminteşte Claudiu Cristea. Practic, a avut câţiva dascăli de care-şi aminteşte cu plăcere: la Moise Nicoară profesorii Guiaş şi Cornea şi, ulterior, în facultate, profesorul Halic l-au făcut să iubească matematica. A terminat mecanica, dar nu a profesat niciodată în domeniul acesta. „Acesta a fost cursul vieţii”, glumeşte acum Claudiu Cristea. A lucrat la Institutul de proiectări, unde a proiectat instalaţii termice, apoi a devenit inginer de sistem şi a avut un rol important în informatizarea Institutului arădean. mai departe»