Comunitate

  Acasă » Comunitate  
 

Comunitate

Warning: Creating default object from empty value in taxonomy_term_page() (line 33 of /home/cc/d6/html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc).

Aradul, un loc al regăsirii comunităţii

Adevărul: D-le Cristea, nu demult aţi spus că a trecut vremea primarilor care au ca sarcină căciulirea pentru bani, pentru cârpirea unui buget auster. Cum vedeţi viitorul primar al Aradului?

Claudiu Cristea: Primarul Aradului trebuie să fie un om care cunoaşte şi iubeşte spiritul locului. Trebuie să aibă viziune pe termen lung şi să nu se afle sub presiunea unei clientele, indiferent de ce natură. Trebuie să aibă în minte faptul că el este chemat să clădească pentru generaţiile viitoare, aşa cum alţii au clădit pentru noi. Dincolo de aceasta, trebuie să aibă o agendă extrem de clară pe termen scurt, pentru rezolvarea problemelor prioritare. Altfel spus, trebuie să construiască pentru viitor dar şi să asigure confortul prezentului.

Adevărul: Pentru că vorbeaţi de spiritul locului, ce are Aradul deosebit faţă de alte municipii?

C.C: Aradul este un oraş mare la graniţa ţării. Avem nevoie de oameni care să recâştige demnitatea conferită de acest statut. Pentru aceasta, nu trebuie să ştergem cu buretele peste ceea ce avem, ci să punem în valoare. Nu trebuie să abandonăm brandurile pe care le avem- mă refer la Mureş, Cetate, centrul şi UTA-pentru a inserta altele, din exterior.

Adevărul: În opinia dumneavoastră, ce ar trebui să cuprindă fişa postului unui primar? mai departe»

Aradul e chemat să se trezească

La mijlocul săptămânii trecute, s-a lansat „Mişcarea arădeană”. Iniţiativa aparţine lui Claudiu Cristea, cel care patronează Asociaţia „Miloş Cristea”, şi unor reprezentanţi ai societăţii civile, ai mediului de afaceri, ai sindicatelor, ai unor organizaţii nonguvernamentale. Cu acest prilej, s-a prezentat „Declaraţia cetăţeanului arădean”.

De ce s-a lansat acest proiect? Iniţiatorii au considerat, pe bună dreptate, zicem noi, că e nevoie de „Mişcarea arădeană” pentru a înlocui monologul actual, fără replică, susţinut de administraţia locală.

Prin vocea societăţii civile, monologul ar deveni un dialog, pentru că Aradul nu înseamnă doar administraţie, Primărie şi primar.

„El înseamnă oamenii care îl trăiesc. Aici, acum, oriunde sau oricând. Noi toţi alcătuim comunitatea. Fiecare contează” - se spune în „Declaraţie”.

Mişcarea, care se vrea o alianţă a societăţii civile, constată că există multă blazare în viaţa Aradului şi că e nevoie de implicare.

Din nou, trebuie să spunem că observaţia este corectă. Că nu se prea aud alte voci decât cele „oficiale”, îndeosebi vocea primarului Gheorghe Falcă. Voci stinse sau chiar inexistente au şi partidele politice din opoziţia locală. La fel, mulţi dintre consilierii opoziţiei municipale s-au transformat în ecoul vocii din Palatul Administrativ. mai departe»

Partidul eternei tranziții

Partidul eternei tranziții

Apărut în săptămânalul Occident, 23 martie 2002

Socialism și Capitalism

Am fost foarte contrariat în decembrie '89 – ca fost utecist – când s-a vorbit pentru prima dată în presă de capitalism în România. Cum adică capitalism? Știam că socialismul pe care l-am trăit până atunci era toxic, dar mintea mea nu putea concepe o „întoarcere în timp”. Logica părea simplă. La început a fost comuna primitivă, după aceea sclavagismul. A urmat feudalismul răsturnat la rândul său de capitalism. Socialismul – ca un proces „legic” – a fost o punte, o trecere, către visul de aur al omenirii: orânduirea comunistă. Simplu. Toate verigile se leagă după o logică accesibilă și aparent pertinentă. Privind socialismul ca pe un efect al capitalismului, mi-era foarte greu să înțeleg procesul ca fiind reversibil. Capitalism după socialism? „Nu e logic”, îmi spuneam. mai departe»

Cântarea Americii

Am preluat acest articol al lui Cornel Nistorescu la comemorare a 9 ani de la 11 septembrie 2001

De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celălalt nici dacă îi vopsești! Vorbesc toate limbile pământului și alcătuiesc un amalgam amețitor de civilizații. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credințe religioase nici Dumnezeu nu le mai ține socoteala. Și, totuși, tragedia americană a făcut din trei sute de milioane de oameni o mână strânsă pe inimă. mai departe»

   
   
 
 
  ©2007-2018, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!