Arad, dragostea mea

     
 

Cuza — noul „sfânt” al ateismului

Foto: Carol Popp de Szathmáry
Foto: Carol Popp de Szathmáry

Zilele acestea militanții atei și seculariști din România au marcat cu mare pompă 150 de ani de la momentul secularizării averilor mănăstirești din România. Evenimentul din 1863 a fost cu adevărat unul dintre cele mai importante din istoria modernă a României dar de aici până la aberațiile care le-am citit pe fluxurile media și social-media e cale lungă.

Cuza a fost adoptat și prezentat de către atei, nici mai mult nici mai puțin decât, ca un promotor al ateismului, un adevărat „evanghelist agnostic” determinat să pună „lumina științei” la baza noului stat modern român. Apoi, printr-o operație simplă de extrapolare, toată pleiada de personalități pașoptiste a devenit luptătoare împotriva întunecării aduse de credință. Bum bum!

Vai ce mistificări istorice grosolane. Câteva precizări de cultură generală totuși: mai departe»

Mercenari „de dreapta” din toate redacțiile, puneți mâna pe carte!

Mercenari „de dreapta” din toate redacțiile, puneți mâna pe carte!

De când au început protestele legate de Roșia Montană și gazele de șist s-a stârnit o campanie de denigrare fără percedent. Trec peste cenzură, peste grosolăniile cu ungurii, rușii și Soros și mă opresc la una anume: O serie de mercenari de presă, dintre cei care poartă grija dreptei, încearcă să ne convingă că lupta pentru un mediu curat ar fi apanajul stângii sau chiar, mai mult, al stângii extreme marxiste sau anti-sistem-anarhiste.

Fiind eu însumi un om cu convingeri ferme de dreapta chiar nu mai pot înghiți această gogoașă. Dragi mercenari, ar fi bine dacă ați citi mai mult decât scrieți. Ar fi perfect dacă v-ați documenta înainte de a vitupera împotriva „ecologiștilor bolșevici”. Sau știați că dreapta înseamnă și grija pentru Creație? Înseamnă responsabilitate pentru ceea ce Dumnezeu a lăsat omului: natura. Faceți un mare deserviciul dreptei spunând că problema aerului pe care-l respirăm și a apei pe care o bem este o problemă inventată de stânga. Ori vorbiți de lucruri pe care nu le cunoașteți, ori mințiți cu nerușinare — Tertium non datur!

Dau un singur exemplu, cel al doctrinei Uniunii Creștin-Democrate din Germania — poate cel mai „de dreapta” partid al Europei. Iată cum se vede de la dreapta problema conservării Creației și a responsabilității pentru mediu: mai departe»

Portugalia

Portugalia

Tradiționalele chaminé Algarvia despre care toată lumea știe că sunt moștenire arabă. În realitate nu se cunoaște proveniența lor — este una din frumoasele povești cu final necunoscut ale Portugaliei. Un articol interesant despre coșurile de fum din Algarve aici.

Mă așteptam să găsesc un tărâm împins în față, peste putințele lui, de europenii avansați din nord. Credeam că voi întâlni un fel de Grecie, cu urme stridente de fard occidental mânjite peste rănile și cearcănele Sudului. O altă cenușăreasă a Uniunii.

În loc de toate astea, am găsit o țară optimistă, bine rânduită, unde toate sunt la locul lor. Cu străzi curate și modenizate, cu câmpii și dealuri, deși pârjolite de soarele sudului, cultivate, în ordine, semn că se practică o agricultură eficientă și sistematică. Peste tot dovada unei civilizații occidentale foarte bine suprapusă peste peisajul tradițional. mai departe»

Ritmul ursarului: 300 + unicameral

Foto source: <a href="http://life.time.com">LIFE</a>
Foto source: LIFE

Au trecut ani buni de când țiganul ursar joacă ursul pesedisto-liberal pe jăratecul populismului. Când nimic nu-i mai merge Băsescu începe iar să bată duba în ritmul deja cunoscut: 300 de parlamentari și unicameral. Ursul buimac prinde imediat a juca uitând de fiecare dată să-și facă temele, să învețe din propria spaimă și să nu se mai lase dus așa de simplu în lanț.

Să nu fi fost în stare, în toți acești ani, liberalii și social-democrații să explice un adevăr de bun simț și anume acela că această așa zisă reformă a lui Vodă este un populism de cea mai joasă speță, foarte nociv pentru România?

Nu, n-au fost în stare. În superficialitatea lor, nici măcar nu și-au pus problema unei dezbateri care, încet, încet să arate cât de otrăvită este propunerea președintelui. Probabil hipnotizați și ei sau neavând convingeri și răspunsuri ferme la această problemă au preferat să-l lase pe bătrânul țigan să bată duba până obosește, pe principiul câinii latră, caravana trece.

Oricât de impopular poți deveni spunând lucrurilor pe nume, ele trebuiesc totuși spuse: Scăderea numărului de parlamentari și desființarea Senatului sunt o gravă lovitură dată democrației reprezentative.

Să mă explic... mai departe»

Taksim Meydanı

Foto source: <a href="http://www.telegraph.co.uk">www.telegraph.co.uk</a>
Foto source: www.telegraph.co.uk

Cât de frumos e Istanbul, orașul care mă atrage și care mă tulbură. Trebuie că într-o altă viață am fost istanbulez pentru că am un soi de amintiri ale unor fapte nepetrecute, trăiesc nostalgii ale unor emoții neconsumate.

Dicolo de Ayasofya, de Topkapı, Moscheea Albastră și de Bosfor am descoperit zilele astea, de la distanță, oamenii Istanbulului. Cu atât mai frumos e orașul acum, cunoscându-i. „Singurul centru al oraşului suntem noi înşine″ spune Pamuk. Da. Ei sunt piața Taksim, ei sunt Istanbulul, ei sunt Orașul.

Taksim Meydanı e orașul viu. Mai mult decât locuitori — cetățeni.

Ah, de ce nu am fost noi Taksim Meydanı atunci când au scufundat insula Ada Kaleh? Dar când au dărâmat frumoasele biserici ortodoxe și au mutilat Bucureștiul pentru totdeauna? Ar fi trebuit să fim Taksim Meydanı atunci când i-au alungat pe sași din Transilvania sau când au început să dărâme sate. Când au început să ne calce în picioare sufletul. mai departe»

Liturghia ateului militant

Mormântul lui Charles Darwin se află în catedrala Westminster Abbey
Mormântul lui Charles Darwin se află în catedrala Westminster Abbey

Activiștilor ateismului nu le ajunge trăirea propriei filosofii prin care ei explică lumea. Ei simt încontinuu nevoia de a-i înțepa, de a-i ironiza, de a-i persifla pe cei credincioși. Platitudini, mari sau mici răutăți, întrebări retorice și ironice — toate formulate pe un ton superior, sub acoperirea „adevărului obiectiv-științific″ — sunt strecurate, distribuite agresiv pe rețelele de socializare sau cu orice ocazie posibilă.

Lecturile din Originea Speciilor a lui Darwin nu ajung. Înțelegerea fizicii cuantice sau a biologiei nucleare nu ostoiește. Ca și în cazul credincioșilor, ei simt nevoia de a-și trăi și practica filosofia. Se cere un discurs al converitirii, o mistică a inițierii. Se simte nevoia unei liturghii. „Ateii și Raționaliștii″ își consumă crezul punându-i pe credincioși — mulți dintre ei apropiați, prieteni sau rude — în situația jenantă de a asista la maimuțărela și miștocăreala adevărurilor și simbolurilor sfinte acestora.

Oare nu se poate fără asta? De ce nu-și pot trăi evangheliștii ateismului adevărurile fundamentale fără a se raporta la „ceilalți″? Nu se poate împlini ateismul pur și simplu prin sine, fără a face mereu referire la credință? Teoria evoluționistă nu stă ea însăși în picioare fără a aminti mereu cât de naivi, fraieriți, ignoranți și — mai ales — îndobitociți sunt cei care cred? mai departe»

Principi și Principii

Principi și Principii

Nu cred în sloganul «Monarhia Salvează România». România se va „salva″ atunci când, asemeni momentului 1848, va exista o elită politică suficient de responsabilă care să ofere și să urmărească cu consecvență un proiect de țară. Desigur mai e necesară o societate civilă puternică, o cetățenie activă și multe, multe altele.

Totuși, asemeni celor care promovează acest slogan, nu pot să nu remarc, astăzi 10 Mai, că anii monarhiei constituționale au fost și cei mai buni ani ai noștri. Atunci România a fost subiectul unui proces real de modernizare și de integrare în lumea occidentală. Chiar și derapajul din timpul lui Carol al II-lea a fost mai puțin nociv decât cel din mandatele președinților Iliescu și Băsescu.

Este foarte clar acum, la aproape 24 de ani de la căderea comunismului, că democrația nu e pe drumul cel bun. Democrația noastră parlamentară rămâne o maioresciană formă fără fond. Românii îl caută cu aviditate pe Vodă — personajul providențial care ne salvează. În anii '90 Iliescu, în anii 2000 Băsescu. Tătucul. Nimeni nu este frământat de precaritatea instituțiilor, de ne-domnia legii, de lipsa principiilor. Când apune era vreunui președinte providențial românii îl caută pe urmărorul principe. Nimic despre principii. mai departe»

Demolare sau distrugere prin "reabilitare"? (o soluție de avarie)

Soluții de conservare la Oradea
Soluții de conservare la Oradea

Ornamentele, stucaturile și podoabele vechilor clădiri din Arad se desprind, cad în stradă, ne pun viața în pericol. I-am învățat pe copiii mei să pășească departe de fațadele frumoaselor edificii. Mi-e efectiv frică de ceea ce s-ar putea întâmpla. Ne cade Aradul în cap și nimeni nu mișcă un deget, nici proprietarii, nici primăria — ambele părți în egală măsură vinovate pentru această situație.

La prima dramă care, inevitabil, se va consuma, va începe furia belirii acestor fațade de tot ce atârnă. Pentru siguranța noastră se vor da jos frumoasele capiteluri, console, ancadramente. Atunci vor fi demolate turle, turnuri și chiar balcoane care nu mai prezintă siguranță. Primăria va trece la această "igienizare" mult așteptată de domnul primar Falcă, un om pe care, asemeni lui Ceaușescu, îl incomodează tot ce este vechi pentru că după el ar urma să rămână doar semnele glorioasei sale domnii.

Cealaltă alternativă, la fel de nocivă, este aceea în care sub presiunea și amenzile autorităților, proprietrii trec cu voioșie la reabilitarea acestor fațade. Situația financiară precară a acestor proprietari dar mai ales faptul că ei nu au o mentalitate și cultură de adevărați proprietari ar duce la mutilarea prin neștiință, ignoranță și ticăloșie a acestor bijuterii. Deja avem câteva cazuri strigătoare la cer. mai departe»

Moștenirea lui Ceaușescu: Omul Nou

Fotografia e făcută în 28 martie 1979, la Arad — exact acum 34 de ani. Ceaușescu, prins aici în Hora frăției și unității, venea să marcheze 2000 de ani de la întemeierea cetății dacice Ziridava (și 950 de ani de atestare documentară a Aradului). Tovarășul își construia statutul de urmaș a lui Burebista -- ambii despoți luminați, cârmuind un regat centralizat și având amândoi ambiții anti-imperiale. Pentru că treaba cu Burebista era destul de neclară, Institutul de Istorie al PCR a trecut la fabricarea de istorie care să fie pe placul tovarășului. Trebuia neapărat ca Ceaușescu să se întâlnească cu Burebista peste un arc de timp de 2050 de ani. mai departe»

Extinderea discului unei mașini VMware Guest care rulează Ubuntu (LVM2)

Extinderea discului unei mașini VMware Guest care rulează Ubuntu (LVM2)

Atunci când mașina virtuală nu mai are spațiu poate părea simplu să mai adaugi din cel aflat în rezervă pe ESX. Aparent așa este. Din consola VMware e doar o problemă de setări. Realitatea, însă, este că spațiul “oferit” de gazdă (host) nu este “primit” de oaspete (guest). Pentru ca mașina să recunoască și să utilizeze acest spațiu suplimentar sunt necesare mai multe operații.

M-am lovit de această situație și nu a fost totul “la prima mână”. Iată experiența mea... mai departe»

   
   
 
 
  ©2007-2017, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!