Moștenirea lui Ceaușescu: Omul Nou

  Acasă » Jurnale » Blog claudiu.cristea » Moștenirea lui Ceaușescu: Omul Nou  
 

Moștenirea lui Ceaușescu: Omul Nou

Fotografia e făcută în 28 martie 1979, la Arad — exact acum 34 de ani. Ceaușescu, prins aici în Hora frăției și unității, venea să marcheze 2000 de ani de la întemeierea cetății dacice Ziridava (și 950 de ani de atestare documentară a Aradului). Tovarășul își construia statutul de urmaș a lui Burebista -- ambii despoți luminați, cârmuind un regat centralizat și având amândoi ambiții anti-imperiale. Pentru că treaba cu Burebista era destul de neclară, Institutul de Istorie al PCR a trecut la fabricarea de istorie care să fie pe placul tovarășului. Trebuia neapărat ca Ceaușescu să se întâlnească cu Burebista peste un arc de timp de 2050 de ani.

„Descoperirea″ Ziridavei la Pecica făcea parte din scenariu. În realitate localizarea Ziridavei (care a existat, fiind menționată de Ptolemeu) nu este clară. Tot atunci, pentru a crea dovezi în sprijinul „descoperirii″, o parte din depozitul de elemente (podoabe și topoare) din Epoca Bronzului descoperite în fundațiile Hotelului Astoria, aflate la Muzeul Arad, au fost mutate într-o secțiune dedicată Ziridavei (Pecica). Acest lucru mi-l aduc aminte cu precizie. Tatăl meu, arhitectul Miloș Cristea, proiectantul hotelului Astoria, a fost de față la descoperirea tezaurului din Epoca Bronzului și cunoștea bine piesele sale. Le-a recunoscut, mai apoi, în noua secțiune Ziridava de la muzeu.

* * *

România trăiește o frustrare a originilor — lucrul acesta e clar. Nu am spus-o eu, aici. A fost discutată și răs-discutată de istorici și oameni de cultură. Unele considerații pe care le fac sunt efectiv preluate din ce am mai citit (în special la Lucian Boia).

Suntem într-un fel de capcană care s-a țesut în jurul nostru, mai la început blând, în epoca naționalismului european al pașoptiștilor, apoi mai dur dar benign totuși, în epoca naționalismului autohtonist interbelic și — în fine — devastator-malign în perioada naționalismului comunist.

Fiecare popor își întreține propriul mit. Americanii, francezii, germanii, rușii, sârbii sau ungurii au și ei miturile lor fondatoare — propria lor percepție asupra originilor. Națiunea, fiind o construcție care se sprijină decisiv pe imaginarul colectiv, nu poate exista fără a se hrăni dintr-o mitologie a identității. Dar parcă peste tot există și o precupare științifică frustă. Peste tot mitologia este îndiguită, ponderată, echilibrată de cercetarea critică.

La noi majoritatea oamenilor de știință, susținuți de Academia Română, se aruncă cu voluptate în brațele mitului. În loc să se întoarcă în mod critic asupra lui, îl îmbrățișează și-l validează de cele mai multe ori prin construcții logice care nu au la bază mai nimic decât un fel de wishfull thinking — de fapt o frustrare a originilor.

Problema originilor scoate scântei. Orice discuție, chiar și colocvială (sau poate mai ales colocvială), în care se pun în discuție vreuna din dogmele istorice devine o dispută oarbă, înecată în patimă. Dacă încerci să pui în discuție, de exemplu, caracterul centralizat sau întinderea regatului lui Burebista ești cu siguranță anti-român. Nu mai spun de sfânta și intangibila teorie a continuității, pe care nu vreau să o neg dar nici nu pot să-mi stăpânesc întrebarea: Cum putem explica acea liniște de 1000 de ani, între 300 și 1300 d.Hr.?

* * *

Până la urmă proiectul lui Ceaușescu a reușit — Omul Nou există. El e poporul și elita României de astăzi. Generații întregi tributare unei culturi confecționate de național-comunism. Ceaușescu, falsificând grosolan istoria și — pe această strâmbă temelie — exacerbând sentimentul național, nu a făcut altceva decât să ne împovăreze viitorul, nu cu credite sau cu datorii financiare, ci cu întrebări fundamentale care continuă să ne frământe, să ne macine și să ne dezbine.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

   
   
 
 
  ©2007-2019, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!