Monumentul Marii Uniri: O dezbatere ignorată

  Acasă » Jurnale » Blog claudiu.cristea » Monumentul Marii Uniri: O dezbatere ignorată  
 

Monumentul Marii Uniri: O dezbatere ignorată

Monumentul Unirii: variantă arh. Miloș Cristea (anii '90), amplasament: ax bulevard, între Banca Națională și Palatul Cenad
Monumentul Unirii: variantă arh. Miloș Cristea (anii '90), amplasament: ax bulevard, între Banca Națională și Palatul Cenad

Miloș Cristea: Consider că Monumentul Unirii trebuie să fie cel mai mare monument din istoria României, [...] o catedrală artistică a Unirii

Într-un oraș care vrea să devină Capitală Culturală (?!!) deciziile privind urbanismul și arta monumentală nu se mai sunt discută, nu se mai dezbat cu nimeni. Nici cu specialiștii, nici cu societatea civilă, nici cu cetățenii. Astfel ne-am pricopsit cu urâta coloană din fața Primăriei, cu statuia unui Goldiș batjocorit, cu caricatura lui Eminescu din fața Poliției. Lucrurile nu se opresc aici. Mult așteptatul Monument al Unirii va fi un kitsch, un simbol al prostului gust care invadează și năpădește Aradul și asta în special pentru că a fost zămislit fără nici un concurs, în taină, departe de ochii arădenilor. Un nou rateu.

Cu nici 10 ani în urmă exista încă dialog. Existau dezbateri reale ale specialiștilor arhitecți, artiști plastici, critici de artă, urbaniști, oameni de cultură. Public stenograma dezbaterii pe tema monumentului Marii Uniri din 2003. Veți afla lucruri interesante despre cum ar fi trebuit să gestionăm un obiectiv de o asemenea importanță cum este Monumentul Unirii. Concluziile acelor discuții nu au folosit niciodată nimănui. Nici un oficial nu a ținut cont vreodată de a ce au spus sau ce au discutat specialiștii. Păcat.



Stenogramă

Data: 13-14 iunie 2003
Locul: Stațiunea Moneasa, jud. Arad, sala de conferințe a Hotelului „Moneasa"
Organizator: Prefectura Județului Arad, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Arad
Tema dezbaterii: Amplasarea Monumentului Unirii în municipiul Arad
Moderator: Adrian Șimon, director DJCCPNC Arad

Adrian Șimon: Domnilor, bine ați venit. După cum bine știți, ne-am întâlnit aici pentru a discuta problema amplasării Monumentului Unirii în municipiul Arad, la această dezbatere -- al cărei inițiator a fost prefectul județului Arad, dl. Dan Ungureanu - invitând o serie de personalități ale vieții culturale a municipiului și județului nostru. Pentru început, întrucât domniile voastre vă cunoașteți, doresc să îi dau cuvântul domnului Miloș Cristea, un arhitect de mare valoare pe care îl cunoașteți cu toții. Domnule Miloș Cristea, vă rog.

Arhitect Miloș Cristea: Acum trei săptămâni s-a înființat o comisie de inițiativă care să sprijine realizarea unui Monument al Unirii la Arad. Eu mi-am oferit serviciile ca și consilier în această chestiune și am propus și colaborarea cu sculptori de renume din Arad și Timișoara. În calitate de arhitect, am realizat o temă de proiectare pentru concurs -- imperfectă, desigur -- un proiect care mai suportă amendamente, îmbunătățiri etc. Printre propunerile pe care vreau să vi le supun atenției se numără și necesitatea ca acest concurs de realizare a Monumentului Unirii să fie unul național. Acest lucru cred că se impune ca o necesitate. Concursul trebuie să fie unul de un foarte mare nivel artistic. Aradul se știe că este orașul fără monumente — dar nu discutăm acum și aici această problemă...

Sculptor Dumitru Șerban, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Arad, decanul Facultății de Artă a Universității de Vest Timișoara: Dar, cred că trebuie spus faptul că este absolut necesar scoaterea celor patru așa-zise monumente din piața centrală a orașului, care nu sunt decât o rușine pentru Arad...

Miloș Cristea: La acest concurs cred că ar trebui să avem și artiști invitați să participe. El nu trebuie să fie unul general. Avem artiști de mare greutate și la Arad și la Timișoara și din această perspectivă consider că vom putea beneficia de o lucrare foarte bună, o lucrare de artă universală care va face cinste orașului. De aceea, propun ca invitația să fie una restrânsă, cu plata înainte, pentru ca machetele să rămână în proprietatea Primăriei sau a orașului Arad, în cea a muzeului județean etc.

În primul rând, aș vrea să intru în tema de proiect, cu invitarea a opt, maxim 10 artiști. Concursul trebuie să fie cu taxă — așa se face peste tot în lume în domeniul artei monumentale, invitaților fiindu-le plătite machetele. Aș dori să etalez această manieră: un prim concurs în urma căruia să fie premiate patru machete și să fie premiate trei sau patru mențiuni, pentru trezirea interesului participării.

În al doilea rând, va urma un concurs între cei patru câștigători iar cel care va câștiga și această etapă va primi comanda și va conduce lucrările respective, ca autor al Monumentului Unirii.

Doresc să mai precizez neapărat: să nu se grăbească lucrurile, pentru ca până la 1 Decembrie proiectul să fie gata. Așa ceva nu se poate! Dacă se va putea încheia doar prima etapă a concursului până la acea dată va fi cu adevărat o minune. Lucrurile nu trebuie să fie forțate sau grăbite, iar dacă rezultatele nu se vor ridica la nivelul cerut, vom relua concursul, până când ajungem la ceva deosebit, iar la judecarea lucrărilor trebuie chemată și comunitatea. Numai așa vom ajunge la un rezultat constructiv.

Aș cere conducerii municipiului și județului Arad ca persoanele care pot să ia contact cu președintele țării, cu prim-ministrul, cu persoane cu putere mare de decizie în societatea noastră la nivel politic, administrativ, cultural să demonstreze importanța Aradului în realizarea Actului Unirii, pentru că la București nu se știe. Și asta pentru că nu putem face un Monument al Unirii — care este un act de importanță națională, nu doar locală, fără sprijin central, fără acordarea de fonduri centrale. Repet, fiind vorba de un monument de importanță națională, și fondurile alocate realizării lui trebuie să fie pe măsura importanței sale, deci Aradul trebuie să primească finanțare specială de la București pentru Monumentul Unirii.

Scriitor Vasile Dan, președintele Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad: Este o chestiune de principiu!

Miloș Cristea: De ce este nevoie de taxa de participare? Pentru că participarea la un concurs este o lucrare complexă. Nu se poate stabili de pe acum cât costă, pentru că nu vorbim aici despre un aparat oarecare. Machetele care vor corespunde cerințelor, subiectului și obiectului vor fi alese, indiferent de costul și de durata execuției, pentru că acest monument îl vom face pentru secolele următoare. Trebuie înțeles că arta monumentală rămâne artă monumentală.

Vasile Dan: Am impresia că punem carul înaintea cailor... Acest monument va fi al Unirii iar el nu trebuie să compromită momentul respectiv, ca și în cazul altor monumente ridicate în Arad! Trebuie să pornim de la premisa că existența acestui monument s-a pierdut de-a lungul mai multor momente ale Istoriei noastre. Să ne amintim doar de anii '20 și '22. Nu discut cauzele! Adevărații vinovați suntem noi, datorită modului în care ne jucăm cu istoria. Iar în privința Monumentului Unirii de la Arad pot spune că această idee a devenit deopotrivă o obsesie și o frustrare locală. În acest an 2003 trebuie să punem problema unui monument ce evocă anul 1918 în secolul XXI, într-un moment istoric cu totul deosebit: aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, când urmează să ne unim cu lumea europeană. An în care se unește România cu Occidentul, în care legislația noastră se armonizează cu cea europeană. Este perioada în care au apărut euroregiunile și care au consecințe dintre cele mai deosebite: transparența granițelor, detensionarea relațiilor dintre România și Ungaria. Să nu uităm că Aradul este o zonă a interferențelor benefice româno-maghiare. Ridicarea unui monument pune probleme psihologice altele decât cele din 1918, din perioada interbelică și perioada comunistă. Există câteva convingeri care sunt conservatoare — noi nu le putem ignora, dar nici nu mai putem trăi ca la 1918. O realitate istorică extrem de complexă a adus și lucruri mai puțin bune. Toți corifeii Unirii fie au murit în închisori, fie au fost marginalizați, fie au avut de îndurat lucruri îngrozitoare — mai ales urmașii lor — de-a lungul perioadei comuniste. Marii oameni politici ai momentului Unirii erau intelectuali de marcă, dar nici unul nu s-a format la București. Limba română vorbită de ei nu era cea care se vorbea la București. De aceea ei au fost ironizați sau marginalizați, uitându-se că ei vorbeau fluent germana, maghiara, italiana etc. La o distanță ce va ajunge, în curând, la 100 de ani de la 1918, realitatea impune un Monument al Unirii care să țină cont de acest complex de factori. Un aspect poate rata din start acest monument: dacă el va fi unul polemic față de Libertatea maghiară. În acest caz se va porni total greșit, pentru că acel monument este unul muzeal, deoarece se referă la momentul 1848. De asemenea, cred că un asemenea monument ar trebui să tină seama că Unirea de la 1918 s-a bucurat de un act impecabil — Rezoluția de la Alba-Iulia este un monument al democrației impecabil, neaplicat nici până în ziua de azi în totalitatea prevederilor sale. „Unirea prin democrație" este o șansă pentru toți. Noi nu trebuie să evocăm naționalismul și revanșa subtilă față de unguri. În acest context, eu consider că Monumentul Unirii trebuie să îndeplinească patru condiții: să aibă o foarte mare valoare artistică, fără nici un dubiu, el urmând a fi realizat în urma unui concurs național sau internațional; să fie specific secolului XXI românesc și european; să fie imaginat într-un spațiu adecvat și, în fine, să conțină referiri locale, dar să nu fie localist.

Miloș Cristea: Dați-mi voie să spun că eu, ca și consumator de istorie, consider că Monumentul Unirii trebuie să fie cel mai mare monument din istoria României, deci monumentul ar trebui să fie o catedrală artistică a Unirii.

Prof. Ioan Gabor, Universitatea „Aurel Vlaicu" Arad: Poate că ar trebui spus că în Arad a cam dispărut spiritul Unirii. Sunt puțini arădeni care sunt mândri că sunt din orașul în care s-a făcut Unirea. Legând acest monument de integrarea europeană poate că ar da un adevărat exemplu pe plan internațional. Iar comunitatea arădeană trebuie să fie chemată să participe la această idee. Trebuie consemnat faptul că nimeni nu este mai presus de această comunitate. De aceea, este necesară promovarea acestei idei în rândul arădenilor; trebuie cu toții întrebați, cu toții consultați cu privire la Monumentul Unirii. Iar eu mă declar întru totul de acord cu cele spuse anterior de domnul Vasile Dan.

Miloș Cristea: Este o sabie cu două tăișuri. Noi nu avem o societate civilă foarte implicată. Eu am văzut cum e în străinătate. În Occident, nimic nu este amplasat fără consultarea societății civile, dar asta nu înseamnă proletcultism! Nu cel de pe stradă are ultimul cuvânt, ci specialiștii. Însă societatea civilă la noi poate fi consultată, dar specialiștii trebuie să își dea girul pentru dezvoltarea orașului.

Dumitru Șerban: Subscriu la toate cele spuse de Vasile Dan. Însă nu sunt de acord cu cele patru condiții care nu vin din partea specialiștilor. Nu sunt de acord cu un concurs internațional. Eu am venit la Arad un puști cu părul creț iar în zeci de ani de muncă mi-am pierdut aproape tot părul. A face acum un monument funebru este ceva foarte grav. Ne pregătim pentru Comunitatea Europeană dar gândim în urmă. Că trebuie să facem un monument care să corespundă timpului de acum - sunt de acord întru totul cu Miloș. Să nu încercați să dați soluții despre cum trebuie să arate și cum trebuie să fie! Nimeni nu 1-a legat pe Brâncuși de 1918 și el rezistă și acum! Aradul ce are până acum? Noi am rămas cu un monument în fața Primăriei care a devenit afacere pentru golani. Monumentul Unirii trebuie să fie unul foarte important, așa că nu mai dați soluții. Ele sunt doar la îndemâna specialiștilor în urbanism și în artă.

Concursul pentru realizarea lui trebuie să fie unul deschis. Aș fi de acord ca din juriu să facă parte și personalități din țară, pentru că ar alege artiștii nu prietenii. Dacă s-ar fi procedat așa în toate cazurile, cine credeți că l-ar mai fi pus pe acel Bălcescu la Lipova?

Critic și istoric de artă Horia Medeleanu: Până la urmă, nu am vorbit despre problema cea mai gravă. Nu este un monument în sine, ci unul psihologic. Ce vrea arădanul? Oricum, din punct de vedere morfologic, există trei tipuri fundamentale: narativ, alegoric și simbolic. Față de ele trebuie să ne orientăm. Noi trebuie să știm ce vrem, ca artiștii în cauză să nu lucreze degeaba. Tipul narativ este depășit, demodat dar, din păcate, este pe gustul publicului. În privința stilului alegoric avem o lucrare cu totul excepțională: cea a Libertății de la Arad, iar spre acest stil cred că ar mai tinde arădanul. Mai greu pentru noi este cel simbolic care este cel al prezentului și al viitorului. Psihologia colectivă — nu putem scăpa de ea.

Majoritatea cred că va cere un monument banal care să-i povestească rapid o întâmplare. Dar, eu cred că fiind vorba despre un monument al viitorului, el trebuie să fie unul simbolic. Amintiți-vă de un monument realizat de sculptorul Victor Gaga — aici de față — unul simbolic, dar care a reușit să satisfacă și psihologia colectivă, prin introducerea unui element narativ.

Consider că avem nevoie de un monument simbolic care să păstreze în el ceva narativ, care să fie atât de subtil încât să nu cadă în banal. El trebuie să împace și psihologia colectivă.

Vasile Dan: Asta depinde și de locația aleasă...

Horia Medeleanu: Cred că trebuie amplasat în locul monumentului Ostașului Sovietic din Piața Avram Iancu, care cred că poate fi dus în Cetatea Aradului, împreună cu cel maghiar al Libertății.

Dumitru Șerban: Trebuie pus la locul lui!

Horia Medeleanu: Vă dați seama ce economie s-ar crea? Orice arhitect simte dezechilibrul arhitectonic. Cetatea poate să se transforme în ceva superb și unic, în care cele două monumente - cel al Libertății și al Ostașului — ar avea locul perfect. Monumentul Unirii ar sta extraordinar în acel careu perfect trasat care, la rândul său, este extraordinar.

Miloș Cristea: Lăsați această treabă pe seama urbaniștilor!

Prof. Alexandru Roz, Universitatea „Vasile Goldiș" Arad, Asociația de inițiativă pentru realizarea Monumentului Unirii la Arad: Am o întrebare: în fond, cine hotărăște din tot ce se discută aici care va fi realitatea?

Adrian Șimon: Juriul.

Dumitru Șerban: Nu va avea dreptul să instaleze la Arad o lucrare proastă.

Adrian Șimon: Acest fapt nici nu trebuie adus în discuție...

Dumitru Șerban: Multe se întâmplă în Arad datorită faptului că nu se acceptă o întrebare. Cine a făcut monumentul din fața Primăriei?

Alexandru Roz: Există o asociație pentru ridicarea lui.

Dumitru Șerban: Mai există una a lui Ovidiu Achim și nu s-a ținut cont de ea.

Vasile Dan: Fondul problemei este următorul...

Alexandru Roz: Dacă vor exista conflicte și păreri contradictorii nu-1 vom mai face niciodată.

Dumitru Șerban: Dar trebuie să discutăm; pentru că acel monument trebuia comandat cuiva autorizat, iar dacă vom mai avea și o altă întâlnire voi adresa aceeași întrebare: Cine a permis ridicarea acelui monument în fața Primăriei? De ce n-au fost întrebați specialiștii, de ce au fost ignorați toți urbaniștii, artiștii și oamenii de specialitate? Vă place cum arată?

Theodor Mara, Asociația de inițiativă pentru realizarea Monumentului Unirii la Arad: Trebuie să lămurim ceva. Vă rog să ne arătăm respect reciproc. Aici purtăm o discuție despre o lucrare monumentală. Nu contează părerea individuală, dacă la un loc nu găsim un tot unitar. Noi trebuie să direcționăm gustul celor care o vor privi. Nu este nici o grabă și vă asigur că nu vrem o treabă de mântuială. Vom insera opțiunile dvs. și vom încerca să aducem și idei. Iar dacă asociația noastră a preluat tema de concurs a dl. Miloș nu înseamnă că totul rămâne bătut în cuie. Totul va fi specificat în caietul de sarcini.

Adrian Șimon: Trebuie precizat că această asociație nu este inițiatorul acestei întâlniri, ci are statut de invitată.

Theodor Mara: Organizatorul final va fi Consiliul Local al Municipiului Arad. Vă spun că noi trebuie să lămurim faptul că monumentul trebuie realizat cu specialiști și nu cu diletanți. Cineva trebuie să pună degetul pe un buton și să dea drumul la lucrări. Observațiile făcute sunt demne de luat în seamă. Toți care suntem aici trebuie să formăm un punct de vedere al unor specialiști, notat pe o hârtie, pe baza căruia să facem demersurile ulterioare.

Miloș Cristea: Iar cele discutate aici constituie un material de pornire.

Prof. Achim Alexa, consilier județean: Trebuie să dezvoltăm tema, pentru că nu noi facem execuția. Tot artistul va prezenta un proiect. Acel artist trebuie să cunoască toată tematica.

Scriitor Florin Bănescu, membru al USR Arad>: E bine să fie discuții pătimașe, pentru că ne-am trezit că singurul monument al Unirii este castanul din curtea Redacției „Românul". Pietrele din curtea respectivă nu mai sunt pentru că au fost acoperite de ciment. Acolo au fost blindate și ușile de la intrarea în tipografie. Ușile au dispărut, copertinele sunt pe cale de dispariție. Până și castanul este jumulit deja. În casa aceea locuiesc oameni care habar n-au ce a fost acolo!

Ioan Gabor: Vreau să vă spun că oamenii din Occident nu-și permit să gândească urât. Cutia poștală pentru părerile arădenilor trebuie să existe. Și baba de pe stradă plătește taxe.

Florin Bănescu:: Cineva întreba nonșalant: Și ce a fost aici, Trompeta Carpaților?

Prof. Petre Popa, Universitatea „Aurel Vlaicu" Arad: Ce reprezentăm noi? Un fragment din societatea civilă, care trebuie să își spună cuvântul atunci când se iau decizii importante pentru comunitate. Trebuie să stabilim clar câteva puncte; 1. oportunitatea, 2. datele tehnice — locația etc., 3. necesitatea concursului.

Ovidiu Cornea, secretar literar al Teatrului de Stat Arad: Cred că trebuie ridicate trei probleme. În primul rând, trebuie apreciat faptul că dl. Aurel Ardelean a inițiat această asociație. Există o anume spaimă în rândul oamenilor de cultură din Arad, generată de faptul că după Revoluție au apărut patru orori și erori artistice care au fost amplasate fără avize. Prima dintre ele este bustul lui Eminescu din fața Poliției, făcut de un realizator de monumente funerare. A doua este crucea de fier și cea de lemn din fața Primăriei, ridicate în memoria celor care au căzut în decembrie '89, la care se adaugă cea din mijlocul Pieței Revoluției. În fine, mai există Goldișul dintre liniile de tramvai, care face un mare deserviciu memoriei lui Vasile Goldiș.

Până la înființarea acestei asociații au apărut o serie de neadevăruri și de zvonuri. Există specialiști care au un cuvânt important de spus, există și oameni politici care trebuie să se implice în problema ridicării acestui monument, problemă care este de importanță națională. În al doilea rând, există problema concursului. Nu trebuie să riscăm să ne trezim cu oricine că vine la concurs și de aceea condițiile de participare trebuie foarte riguros stabilite, mai ales dacă intră în calcul și plata unor cheltuieli și a unor proiecte. Cred că ar fi bine să fie zece artiști invitați cu proiecte de participare, dar să fie permisă și participarea altora, în condiții foarte clare și riguroase.

În al treilea rând: există o hotărâre de Guvern prin care se alocă sume fabuloase pentru cea de-a 85-a aniversare a Unirii la Alba-Iulia, o alta prin care se dau la fel de mulți bani pentru comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Noi trebuie să facem presiuni asupra Guvernului pentru alocarea sumelor necesare ridicării Monumentului Unirii la Arad. Asociația nu va reuși să strângă niciodată banii suficienți și nici Consiliul Local nu îi va avea pe toți.

Petre Popa: Prezența reprezentanților Bisericii la această întâlnire...

Ovidiu Cornea:: Eu știu că sunt mulți care vor să participe la evenimente cu ocazia celei de a 85-a aniversări a Unirii, în acest an. Poate că anul acesta vor pune piatra de temelie a viitorului monument. Ar fi un pas important.

Vasile Dan: Propunerea lui Ovidiu Cornea mi se pare remarcabilă.

Sculptor Victor Gaga: Doresc să fac o mică observație la adresa membrilor fondatori ai asociației: se omite Biserica Greco-Catolică. Se știe foarte bine că la Unire a avut un rol important. Trebuie să ne gândim și la cei care au făcut Unirea. Să ne gândim și la Școala Ardeleană care a făcut deschiderea, primul pas. Nu trebuie să pornim în inițierea Monumentului Unirii prin excluderea greco-catolicilor, pentru că această biserică a avut un rol important la 1918. Din păcate, pentru români uniții Sunt proscriși…

Alexandru Roz: Este greșeala lor. Nimeni nu a fost refuzat de noi.

Victor Gaga: Dar eu constat că Biserica Greco-Catolică nu există în mijlocul asociației.

Theodor Mara: Oricine poate veni alături de.noi. Eu nu vreau să acuz pe nimeni. Reprezentanții acestei biserici trebuiau să vină să se înscrie. Nici Consiliul Local Municipal nu a fost în asociație, într-o primă fază…

Horia Ungureanu: Prea Sfinția Sa episcopul a auzit din presă despre, această asociație, sau a fost invitat? Dacă a fost invitat, la fel trebuia procedat și cu Biserica Greco-Catolică.

Vasile Dan: Cred că un alt principiu ar trebui discutat aici: nimeni nu trebuie să își aroge paternitatea exclusivă a ideii Monumentului Unirii, pentru că el trebuie să fie al arădenilor.

Victor Gaga: Din rândul corifeilor Unirii nimeni nu pot fi excluși greco-catolicii.

Ion Iovan, critic de artă, Timișoara: Permiteți o privire din afară, fără părtinire. Cred că trebuie început cu locul: să se știe unde este în care monumentul care trebuie să fie amplasat. De aceea trebuie realizat un document pe care să îl dați tuturor artiștilor care se vor prezenta la concurs. Aici s-a pus problema cine gândește și alege. Societatea civilă trebuie consultată, dar un public neavizat, fără cultură artistică nu poate avea puterea de decizie. De aceea trebuie să se apeleze la un juriu de profesioniști, cu un cuvânt hotărâtor, fără de care nu este posibilă valorizarea artistică. Nu trebuie să cădeți în extreme. Nimeni nu vrea să trăiască cu teama apariției unui nou Goldiș, ca cel dintre liniile de tramvai. Trebuie avută în vedere nefericirea întâlnirii cu acel Vasile Goldiș, tocmai pentru a nu se mai permite apariția inesteticului într-un mediu urban civilizat.

Artiștii își realizează opera. De aceea vin cei care aleg și consultă și societatea civilă. Trebuie să hotărască profesioniștii, oameni cu mintea limpede. Nu știu dacă un concurs internațional ar fi inspirat. Nu știu dacă un englez, spre exemplu, ar reuși să înțeleagă spiritul locului. Trebuie un monument care să sintetizeze ceea ce este Aradul acum și să țină seama de trecut. Dacă va fi narativ, alegoric sau simbolic... nu știu. S-ar putea să apară unul foarte bun, totul depinde de valoarea artistică. De aceea, profesioniștii trebuie lăsați să judece valoarea și, cu siguranță că dacă și în cazurile anterioare s-ar fi întâmplat așa, nu ar fi apărut acel Goldiș care nu face cinste nici Aradului, nici marelui om politic. În Arad este nevoie de sculptura de mare valoare. Aici de față, acum, se află doi dintre cei mai buni sculptori români ai momentului.

Dumitru Șerban: Vreau să spun că locul monumentului ar fi bine să îl discutăm și să îl impunem arădenilor. Trebuie să aibă cineva curajul să schimbe ce este în piața principală a orașului și să se specifice că nu poate executa lucrarea decât un artist profesionist cu adevărat, absolvent al unei facultăți din domeniu. Nu uitați că sculptura nu înseamnă numai modelaj.

Ion Iovan: Trebuie luat în seamă acest aspect.

Miloș Cristea: Acest monument trebuie executat din cele mai prețioase materiale — piatră, bronz, etc. Monumentele sunt punctele cardinale ale urbanismului. Pentru mine, urbanism înseamnă șase ani de facultate, 50 de ani de muncă. Cea mai festivă zonă a Aradului este cea dintre Banca Centrală și Palatul Cenad, din piața centrală. Scena festivă! Este cel mai închegat ansamblu arhitectonic. De aceea, columna nu își găsește locul aici; nu este o operă de artă, fiind în contradicție cu toate legile artei monumentale. Este amplasată pe un nod de circulație unde nimeni nu are acces. Nu-și are locul nici funcțional, nici estetic. Tema de proiect pe care am gândit-o eu este o lucrare mai complexă. În privința lui Goldiș, eu am prevăzut un monument mic pe acest amplasament. Lucrarea e mai complexă. Trebuie ca aici tramvaiele să facă o mică buclă și să creeze o legătură între cele două monumente (actualul Goldiș și Monumentul Unirii dintre Bancă și Palatul Cenad). Stația de tramvai nu își are justificarea.

Dumitru Șerban: Trebuie eliberat spațiul.

Miloș Cristea: În Piața Avram Iancu, acolo unde este monumentul sunt niște buncăre enorme de beton care cu greu pot fi mutate. Din păcate, în Arad urbaniștii nu au avut audiență iar în acest oraș este o adevărată blasfemie urbanistică.

Victor Gaga: Acest Monument al Unirii ar trebui să folosească spațiul generos din fața Palatului Administrativ. Pe acest amplasament se poate dezvolta și pe orizontală dacă are nevoie de mai mult aer. Pentru că unui astfel de monument îi trebuie vizibilitate și nu îngustime. Nefericirea Aradului este că pe acel loc are o coloană fără nici o valoare artistică. Eu susțin că la acest amplasament ar trebui să vă gândiți.

Miloș Cristea: Este un argument pertinent, însă se schimbă axul de compoziție. Monumentul se sufocă în lipsa căii de acces. Axul este mai interesant acum. Punctul important de vizibilitate nu este din fata Primăriei, pentru că se proiectează pe ceva neinteresant, pe clădirile de vis-a-vis de Palatul Administrativ. Pe când în varianta gândită de mine monumentul va avea ca fundal perdeaua verde a teilor de pe bulevard.

Victor Gaga: Dimpotrivă, îi amplificăm efectului vizibilitatea în centrul pieței.

Horia Medeleanu: Spațiul la care eu mă gândesc — Piața Avram Iancu — este perfect închegat. Careu clasic, perfect delimitat, de mare echilibru. În interiorul acestui echilibru poți amplasa orice sculptură pentru că ea se așează perfect.

Sculptor Rudolf Kocsis: Concepția contemporană în privința monumentelor este cu totul altfel. Armonia se desfășoară foarte mult pe orizontală și astfel nu va intra în concurență cu clădirile din jur. Aduceți-vă aminte de monumentul dedicat soldaților americani căzuți în Vietnam: este o deplasare de deal care s-a oprit cu un unghi de granit.

Dumitru Șerban: Noi vorbim de un postmodernism în toată regula. De aceea, sculptura are demult alte dimensiuni. Spațiul ar trebui luat ca variantă. Varianta lui Miloș este o propunere. El este omul cu cea mai mare experiență în urbanistică. Dacă e să se facă acest monument, urbaniștii să vadă întâi ce este de făcut. Eu chiar mă gândesc că ar mai fi un loc pentru acest monument: promenada Mureșului.

Ovidiu Cornea:: Și aș mai propune un amplasament: pe bulevard, la intersecția străzilor Grigorescu cu Crișan, acolo unde Miloș a gândit acum câțiva ani o superbă catedrală. Acolo bulevardul are o deschidere impresionantă de aproape 115 metri. Iar de aici și până la Palatul Cenad s-ar putea gândi o alee cu spații pentru busturi, bănci etc.

Jurist Valeriu Rista: Toate sunt îngrămădite aici, pe centru. Toate s-au făcut aici.

Dumitru Șerban: Aradul ar trebui să aibă lucrări de artă adevărată care nu trebuie să fie neapărat mastodonți. Avem câteva dar le ținem ascunse. Spre exemplu, cel din Biserica Minoriților ar trebui amplasat acolo unde îi este locul: scos afară, în fața teatrului, la lumină.

Miloș Cristea: Episcopul Timotei la o ședință furtunoasă ce avea ca temă tocmai acest monument al Sfintei Treimi a spus ceva extraordinar: monumentul a fost ridicat de cei care au supraviețuit cumplitului an 1732 și l-au închinat Sfintei Treimi. De aceea, Biserica Ortodoxă Română este de acord cu amplasarea acestui monument în fața teatrului. Astfel, Aradul se va bucura de binecuvântare: bulevardul nostru central va începe cu Sfânta Treime și se va încheia tot cu ea. La un capăt va fi Monumentul Sfintei Treimi, iar la celălalt Catedrala Ortodoxă cu Hramul Sfintei Treimi. Acel monument nu este unul unguresc. Este unul arădean! El a fost scos din oraș o dată cu Crucea Martirilor. Revenind, însă, la Monumentul Unirii, eu spun că el trebuie amplasat pe scena festivă a orașului, care este cea din Piața Revoluției.

Vasile Dan: Propun să reținem toate amplasamentele propuse de Miloș, Ovidiu Cornea, Horia Medeleanu și Victor Gaga. Artiștii vor putea să imagineze monumentul în funcție de acest amplasament.

Miloș Cristea, Rudolf Kocsis, Theodor Mara: Trebuie ales un singur loc.

Alexandru Roz: Cine este îndreptățit să îl aleagă ?

Dumitru Șerban: Dar există un punct de vedere clar!

Alexandru Roz: Eu de la început am fost de acord. Noi va trebui să îi convingem pe ceilalți, inclusiv Consiliul Local Municipal.

Adrian Șimon: Avem un rol consultativ. Ce putem face noi acum? Putem înainta propuneri legate de loc, juriu, concurs, participanți. Trebuie să ne exprimăm punctul de vedere pe care îl vom prezenta Consiliului Local Municipal, Consiliului Județean, Asociației de inițiativă. Acesta poate fi și publicat în presă și înaintat Ministerului Culturii. Ce părere aveți ?

Alexandru Roz: Dacă am ajuns la aceste concluzii, care este cea mai bună amplasare ?

Vasile Dan: Cea mai argumentată este cea a lui Miloș Cristea.

Ovidiu Balint, directorul Casei de Cultură a Municipiului Arad: Este cea mai bună variantă. Astfel s-ar rezolva fără scandal și celelalte monumente care nu fac altceva decât să păteze Piața Revoluției.

Adrian Șimon: În memoriul pe care îl vom întocmi vom preciza cele patru variante.

Achim Alexa: Trebuie să stabilim ce trebuie să facem de azi înainte. Locul, în primul rând, de amplasare.

Alexandru Roz: Să fie Miloș Cristea cel care să vegheze asupra redactării materialului și el să fie consultantul.

Miloș Cristea: În invitația pe care o vom trimite artiștilor trebuie precizat cât va fi cuantumul ce li se va acorda, pentru ca machetele să rămână, după cum am mai spus, Primăriei.

Dumitru Șerban: Peste tot se face așa. La orice concurs dai libertate. Autoritățile vor decide un număr de piese care se și retribuie.

Vasile Dan: Să decidem amplasamentul.

Adrian Șimon: Trebuie să ne punem de acord asupra elementelor care vor fi conținute de memoriul nostru. Noi informăm autoritățile pentru ca ele să țină cont de părerile intelectualilor din Arad. Propun ca memoriul să conțină tot ce s-a discutat aici: cele patru amplasamente, condițiile de concurs etc. Și o să le spunem că dacă vor pot să țină seama de părerile intelectualilor, dacă nu...

Ovidiu Balint: Nu! Te vei trezi din nou cu aceleași orori! Trebuie găsită o idee unitară cât de cât. Trebuie găsite argumentele ce vor fi prezentate Consiliului Local Municipalei celorlalte autorități. Iar majoritatea celor prezenți pledează pentru Piața Revoluției.

Vasile Dan: Sunt de acord cu prezentarea textului extins al discuției noastre, cu precizarea că trebuie să sugerăm ca amplasarea Monumentului Unirii să aibă loc în zona festivă a orașului.

Adrian Șimon: Putem prezenta cele patru variante.

Valeriu Rista: Mai există un amplasament: unde îl vede artistul.

Ioan Iovan: Dar cine e comanditarul ?

Vasile Dan: Dacă noi deschidem ușa spre ambiguitate...

Dumitru Șerban: Eu vă spun următoarele : Galeria „Delta" stă la dispoziția publicului care va dori să vadă proiectele și machetele concurenților. Evident, juriul competiției va fi unul profesionist.

Adrian Șimon: Ce va conține memoriul ?

Dumitru Șerban: Locul Monumentului Unirii, concurs național, prezentarea schiței numai în desen și plătirea artiștilor care ajung în etapa de concurs ce presupune machete.

Miloș Cristea: Referindu-mă la Piața Avram Iancu : am avut o ședință cu autoritățile pentru amplasarea monumentului celor 13 generali. Una dintre soluții era cea spusă de Horia Medeleanu : amplasarea în Piața Avram Iancu. Dar propunerea a căzut.

Ioan Gabor: Memoriul îl vom trimite la Consiliul Local Municipal. Cineva trebuie să plătească realizarea monumentului. Fără sursă de finanțare... Iar CLM nu poate singur asigura toți banii necesari. Vor trebui găsite și alte surse de finanțare.

Adrian Șimon: Așadar, trebuie consemnat că Galeria „Delta" va fi deschisă publicului pentru vizionarea machetelor. Poate că această galerie de artă ar trebui să fie locul unde pot fi afișate toate lucrările. Concursul se va desfășura în următoarele etape : 1. proiect — selecția proiectelor prezentate în schiță; 2. selecția pe machetă; 3. expunerea machetelor; 4. rezultatul final.

Concursul va fi deschis numai artiștilor profesioniști. Eliminarea persoanelor juridice de la concurs.

Victor Gaga: Memoriul trebuie să fie o punere în temă despre ce s-a discutat aici. Nu se va face nici o nominalizare. Precizarea absolut necesară : artiștii concurenți trebuie să fie absolvenți de patru ani de facultate și membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România. Termenul corect este artist plastic profesionist cu studii superioare.

Miloș Cristea: Să se facă un concurs cu proiecte. Proiectul va prezenta pe o desfășurare de fațade silueta monumentului. Au fost astfel de desene. Deci și desenul ideii, proiectată. Dar el trebuie să fie un desen inteligibil.

Valeriu Rista: Discuția s-a purtat pe lângă această asociație inițiatoare care este cadrul organizatoric constituit. Aradul trebuie ca prin Asociație să facă demersurile ulterioare.

Adrian Șimon: Această discuție, acest grup aici de față nu este o replică a asociației. Memoriul intelectualilor arădeni va fi înaintat inclusiv asociației.

Thedor Mara: În primul rând, aici punem în discuție valoarea artistică și amplasamentul. Restul presupune etape ulterioare.

Adrian Șimon: Credeți că mai trebuie adăugat ceva?

Majoritatea: Nu.

Vasile Dan: Să rețineți : nu trebuie să se dea indicații asupra modului de a gândi Monumentul Unirii. Artistul decide! La fel, trebuie precizat foarte clar cine are dreptul de a participa la concurs.

Adrian Șimon: Așadar, următoarea noastră întâlnire va avea loc marți, 17 iunie, la sediul Direcției pentru Cultură și Culte. Atunci vom dezbate și memoriul pe care îl vom înainta autorităților locale, județene și centrale. Sunteți cu toții invitați să participați la întâlnirea ce va avea loc marți, 17 iunie, la ora 10:00.

Created by M. Cerna, Titlu: Transcriere stenogramă Data 15.06.2003, Calificativ: public | Exemplar: Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Arad

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

   
   
 
 
  ©2007-2018, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!