Cuza — noul „sfânt” al ateismului

  Acasă » Jurnale » Blog claudiu.cristea » Cuza — noul „sfânt” al ateismului  
 

Cuza — noul „sfânt” al ateismului

Foto: Carol Popp de Szathmáry
Foto: Carol Popp de Szathmáry

Zilele acestea militanții atei și seculariști din România au marcat cu mare pompă 150 de ani de la momentul secularizării averilor mănăstirești din România. Evenimentul din 1863 a fost cu adevărat unul dintre cele mai importante din istoria modernă a României dar de aici până la aberațiile care le-am citit pe fluxurile media și social-media e cale lungă.

Cuza a fost adoptat și prezentat de către atei, nici mai mult nici mai puțin decât, ca un promotor al ateismului, un adevărat „evanghelist agnostic” determinat să pună „lumina științei” la baza noului stat modern român. Apoi, printr-o operație simplă de extrapolare, toată pleiada de personalități pașoptiste a devenit luptătoare împotriva întunecării aduse de credință. Bum bum!

Vai ce mistificări istorice grosolane. Câteva precizări de cultură generală totuși:

  1. Secularizarea a avut un scop fiscal, financiar — mânăstirile închinate, dețineau un sfert din suprafața arabilă a țării și nu plăteau nici impozite. Nu a existat nici un motiv ideologic sau filozofic la mijloc așa cum speculează amatoricește ideologii ateismului autohton.
  2. Secularizarea a avut de asemenea o importantă latură politică. Noua Românie începuse încă din 1830 un proces de desprindere politică și culturală de Grecia. Începuse perioada României atașate valorilor occidentale iar majoritatea mânăstirilor aparțineau grecilor.
  3. Actul lui Cuza a dus la înrolarea Bisericii Ortodoxe cu arme și bagaje în slujba Statului iar acesta fiind chiar acuza principală pe care activiștii atei o aduc BOR (sic!). Cetățeanul model trebuia să fie român și ortodox. Noua națiune trebuia să aibă o identitate etnică și confesională cât mai pură iar Biserica trebuia să devină „sanctuarul națiunii”. Biserica universală a lui Hristos a fost downgradată la statutul de „biserică a neamului românesc”.

Iată și paradoxul acestui act politic: Statul, cu toată năzuința sa către un statut secular, devine un tutore al Bisericii Ortodoxe, lăsată fără propriile surse de existență, dezvoltând cu aceasta o relație specială, care ridică astăzi justificate semne de întrebare.

Între timp Alexandru Ioan Cuza se așează încet, încet la coadă, alături de Darwin pregătit pentru sanctificare. Fiecare religie are nevoie de sfinții ei.

Comentarii

Claudiu, ateismul nu este o religie, ci lipsa ei. Nu militeaza catre un sistem fara valori sau fara suflet, ci catre un sistem in care valorile nu sunt absolute si fortate, in ciuda faptului ca sunt gresite.
Cuza nu este un erou si promotor al ateismului, ci un promotor al modernitatii si a statului, si protestul de care amintesti exact de-asta l-a amintit pe Cuza.
Cea ce se intampla in ultimii ani cu implicarea poliicului si donatiile publice fara numar catre biserica ortodoa romana este fix opusul actiunii lui Cuza, este o intoarcere catre evul mediu, catre mistificarea adevarului si valorilor, si catre controlul maselor din ce in ce mai putin intelepte de catre un concubinaj urat dintre politic si biserica.

gili (neverificat), 1 Ianuarie 2014 04:28

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permiseŞ <a> <em> <strong> <cite> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Mai multe informaţii despre opţiunile de filtrare

   
   
 
 
  ©2007-2019, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!