Arad, dragostea mea

     
 

Vrei calule ovăz?

Cam așa ar suna și întrebarea referendumului propus de primarul Falcă privind Cetatea Aradului. Mă întreb oare cât timp acest individ, acompaniat de corul său de slugoi, continuă să ne ia de proști? Oare cât timp se mai poate baza pe toleranța, înțelegerea sau blazarea (?) arădenilor?

Am deja emoții. Oare care va fi răspunsul arădenilor? Vor fi oare de acord să „primească” Cetatea? Ha, ha, ha, cât suntem de proști — nu-i așa dom’le primar? Niște fraieri!

Nu e foarte clar că arădenii nu pot determina printr-un referendum soarta juridică a Cetății? Cum să faci referendum local, în Arad, într-o problemă în care e implicată o autoritate centrală (Ministerul Apărării)? De ce nu un referendum local cu întrebarea: „Sunteți de acord cu mutarea capitalei României la Arad?”. Oare de ce nu a inițiat dl. Falcă un referendum pe vremea guvernului Boc sau Ungureanu?

Urmându-și modelul inspirațional de la Cotroceni, micul tiran de provincie vrea referendumul său. De ce nu ar sufla și el din toți plămânii în trompeta populismului? mai departe»

Ce face diferența?

Ce face diferența?

Ca să înțelegem ce ni se-ntâmplă: Asociația „Cluj Capitală Europeană a Culturii 2021” este formată majoritar din asociații, fundații și organizații private — din societatea civilă reală. La acestea se adaugă un număr mare de personalități și doar câteva instituții ale administrației. La Arad, micul dictator local vrea să aibă totul sub control. Majoritatea organizațiilor fondatoare ale asociației „Arad Capitală Culturală Europeană 2021” sunt instituții de stat, aflate sub directul său control politic. La acestea se adaugă un număr firav de 2-3 ONG-uri, majoritatea controlate politic tot de faraon.

Adevărata societate civilă, adevăratul mediu cultural privat — cel care animă viața orașului sunt ignorate. Tot ceea ce nu este supus cu obediență micului tartore de Arad, nu există. Asta pentru că aceștia, de multe ori, îndrăznesc să-și spună opinia, să-și facă auzită vocea. mai departe»

Ce spuneam în 2010 despre ilegalitatea parcării de la Ștrand?

Foto: Glasul Aradului
Foto: Glasul Aradului

După aproape 4 ani instanța a decis că parcarea de la intrarea în Ștrand este ilegală. Primarul Falcă a cerut consilierilor să încalce legea și să aprobe o lucrare deja executată doar pentru a-și satisface un orgoliu personal. Iată ce spuneam, în 2010, în ședința Consiliului Local în care consilierii aprobau cu zel acea ilegalitate:

(din stenograma ședinței, 18.08.2010):

Dl. Manta F.: Da. Sunt amendamente? Domnule Cristea, poftiți.

Dl. Cristea C.: Referitor la acest proiect, am votat „împotrivă” și în comisie și doresc să-mi argumentez votul împotrivă din cadrul plenului și, de asemenea, să solicit colegilor să respingă acest proiect de hotărâre. În primul rând, doresc să vă reamintesc, așa cum bine știți, (că) prin dispoziții de șantier nu pot fi modificare soluții tehnice pe fondul lor. Dispozițiile de șantier sunt o metodă pentru ca anumite evenimente neprevăzute, de exemplu, dai de o conductă sau sunt anumite lucruri care apar doar pe șantier și n-au fost introduse în proiect, să poată fi corectate în timp și să fie acoperite de legalitate. Acesta este un aspect. mai departe»

Cu Seth la AAL

Seth Cropsey la Academia Arădeană de Lideri (25 ianuarie 2014)
Seth Cropsey la Academia Arădeană de Lideri (25 ianuarie 2014)

Un gând despre partide azi la AAL: Cred că democrația noastră suferă nu din cauză că avem partide prea puternice, ci — din contra — pentru că ele sunt prea slabe. De fapt sunt trupuri fără viață care se mișcă convulsiv o dată la 4 ani, în perioada electorală. Slăbiciunea partidelor e bolnăvicioasă iar boala e de fapt a noastră: nu considerăm importantă implicarea în viața Cetății. Problema publică nu este problema mea, e problema celuilalt. Iar problema celuilalt nu mă privește.

Nu avem democrație pentru că nu avem partide puternice, vii. Nu avem partide pentru că nu avem societate civilă. Nu avem societate civilă pentru ne lipsește grija pentru aproape. mai departe»

Today Drupal is 13 years old

Today Drupal is 13 years old

In the early 2000s I wrote my own CMS, of course using PHP 3 (!) and MySQL. Everything was so simple, flexible and… funny. I thought I would never switch because it was so simple to extend and the system was so responsive. What I didn’t realize at that time, was that the web itself was rather simple.

But at some point, in the middle of decade, everything changed: the Web 2.0 came into the scene. Web API, web services, all together with XML, RSS and feed aggregation. Rich web user interfaces and then the amazing user interaction and social networking or social-media. After getting used to the changes, I finally realized that my CMS is dead. There was no chance to keep the rhythm.

And then the panic. I tried PHP-Nuke, and then XOOPS, and other, and other… Neither was flexible and robust enough to build on it. And then, in 2006, I tried Drupal. ‟Oh God! This is really ugly. An ugly CMS with an ugly theme and an ugly community site!”, I said. And I left Drupal :) mai departe»

Cuza — noul „sfânt” al ateismului

Foto: Carol Popp de Szathmáry
Foto: Carol Popp de Szathmáry

Zilele acestea militanții atei și seculariști din România au marcat cu mare pompă 150 de ani de la momentul secularizării averilor mănăstirești din România. Evenimentul din 1863 a fost cu adevărat unul dintre cele mai importante din istoria modernă a României dar de aici până la aberațiile care le-am citit pe fluxurile media și social-media e cale lungă.

Cuza a fost adoptat și prezentat de către atei, nici mai mult nici mai puțin decât, ca un promotor al ateismului, un adevărat „evanghelist agnostic” determinat să pună „lumina științei” la baza noului stat modern român. Apoi, printr-o operație simplă de extrapolare, toată pleiada de personalități pașoptiste a devenit luptătoare împotriva întunecării aduse de credință. Bum bum!

Vai ce mistificări istorice grosolane. Câteva precizări de cultură generală totuși: mai departe»

Mercenari „de dreapta” din toate redacțiile, puneți mâna pe carte!

Mercenari „de dreapta” din toate redacțiile, puneți mâna pe carte!

De când au început protestele legate de Roșia Montană și gazele de șist s-a stârnit o campanie de denigrare fără percedent. Trec peste cenzură, peste grosolăniile cu ungurii, rușii și Soros și mă opresc la una anume: O serie de mercenari de presă, dintre cei care poartă grija dreptei, încearcă să ne convingă că lupta pentru un mediu curat ar fi apanajul stângii sau chiar, mai mult, al stângii extreme marxiste sau anti-sistem-anarhiste.

Fiind eu însumi un om cu convingeri ferme de dreapta chiar nu mai pot înghiți această gogoașă. Dragi mercenari, ar fi bine dacă ați citi mai mult decât scrieți. Ar fi perfect dacă v-ați documenta înainte de a vitupera împotriva „ecologiștilor bolșevici”. Sau știați că dreapta înseamnă și grija pentru Creație? Înseamnă responsabilitate pentru ceea ce Dumnezeu a lăsat omului: natura. Faceți un mare deserviciul dreptei spunând că problema aerului pe care-l respirăm și a apei pe care o bem este o problemă inventată de stânga. Ori vorbiți de lucruri pe care nu le cunoașteți, ori mințiți cu nerușinare — Tertium non datur!

Dau un singur exemplu, cel al doctrinei Uniunii Creștin-Democrate din Germania — poate cel mai „de dreapta” partid al Europei. Iată cum se vede de la dreapta problema conservării Creației și a responsabilității pentru mediu: mai departe»

Portugalia

Portugalia

Tradiționalele chaminé Algarvia despre care toată lumea știe că sunt moștenire arabă. În realitate nu se cunoaște proveniența lor — este una din frumoasele povești cu final necunoscut ale Portugaliei. Un articol interesant despre coșurile de fum din Algarve aici.

Mă așteptam să găsesc un tărâm împins în față, peste putințele lui, de europenii avansați din nord. Credeam că voi întâlni un fel de Grecie, cu urme stridente de fard occidental mânjite peste rănile și cearcănele Sudului. O altă cenușăreasă a Uniunii.

În loc de toate astea, am găsit o țară optimistă, bine rânduită, unde toate sunt la locul lor. Cu străzi curate și modenizate, cu câmpii și dealuri, deși pârjolite de soarele sudului, cultivate, în ordine, semn că se practică o agricultură eficientă și sistematică. Peste tot dovada unei civilizații occidentale foarte bine suprapusă peste peisajul tradițional. mai departe»

Ritmul ursarului: 300 + unicameral

Foto source: <a href="http://life.time.com">LIFE</a>
Foto source: LIFE

Au trecut ani buni de când țiganul ursar joacă ursul pesedisto-liberal pe jăratecul populismului. Când nimic nu-i mai merge Băsescu începe iar să bată duba în ritmul deja cunoscut: 300 de parlamentari și unicameral. Ursul, buimac, prinde imediat a juca uitând de fiecare dată să-și facă temele, să învețe din propria spaimă și să nu se mai lase dus așa de simplu în lanț.

Să nu fi fost în stare, în toți acești ani, liberalii și social-democrații să explice un adevăr de bun simț și anume acela că această așa zisă reformă a lui Vodă este un populism de cea mai joasă speță, foarte nociv pentru România?

Nu, n-au fost în stare. În superficialitatea lor, nici măcar nu și-au pus problema unei dezbateri care, încet, încet să arate cât de otrăvită este propunerea președintelui. Probabil hipnotizați și ei sau neavând convingeri și răspunsuri ferme la această problemă au preferat să-l lase pe bătrânul țigan să bată duba până obosește, pe principiul câinii latră, caravana trece.

Oricât de impopular poți deveni spunând lucrurilor pe nume, ele trebuiesc totuși spuse: Scăderea numărului de parlamentari și desființarea Senatului sunt o gravă lovitură dată democrației reprezentative.

Să mă explic... mai departe»

Taksim Meydanı

Foto source: <a href="http://www.telegraph.co.uk">www.telegraph.co.uk</a>
Foto source: www.telegraph.co.uk

Cât de frumos e Istanbul, orașul care mă atrage și care mă tulbură. Trebuie că într-o altă viață am fost istanbulez pentru că am un soi de amintiri ale unor fapte nepetrecute, trăiesc nostalgii ale unor emoții neconsumate.

Dicolo de Ayasofya, de Topkapı, Moscheea Albastră și de Bosfor am descoperit zilele astea, de la distanță, oamenii Istanbulului. Cu atât mai frumos e orașul acum, cunoscându-i. „Singurul centru al oraşului suntem noi înşine″ spune Pamuk. Da. Ei sunt piața Taksim, ei sunt Istanbulul, ei sunt Orașul.

Taksim Meydanı e orașul viu. Mai mult decât locuitori — cetățeni.

Ah, de ce nu am fost noi Taksim Meydanı atunci când au scufundat insula Ada Kaleh? Dar când au dărâmat frumoasele biserici ortodoxe și au mutilat Bucureștiul pentru totdeauna? Ar fi trebuit să fim Taksim Meydanı atunci când i-au alungat pe sași din Transilvania sau când au început să dărâme sate. Când au început să ne calce în picioare sufletul. mai departe»

   
   
 
 
  ©2007-2014, Claudiu Cristea. All rights reserved | Powered by Grafit SRL    Get Firefox!